8. Trimiteri la note de subsol și note de subsol

În general, notele de subsol se plasează în josul paginii corespunzătoare. Numerotarea lor poate fi continuă de la începutul până la sfârșitul documentului sau poate să reînceapă pe fiecare pagină.

Notele de subsol sunt așezate de obicei în josul paginii pe care se găsește trimiterea la nota de subsol, culese cu un corp de literă mai mic (de regulă, cu două puncte) decât restul textului, de care se separă printr-o interlinie și o linie orizontală scurtă.

Cel mai adesea, notele de subsol se numerotează continuu de la începutul până la sfârșitul documentului, dar este posibil și ca numerotarea lor să reînceapă pe fiecare pagină. Notele pot fi, de asemenea, grupate la sfârșitul unui capitol sau al unui volum.

În documentele publicate în Jurnalul Oficial, notele de subsol se numerotează continuu. Dacă documentul publicat este însoțit de anexe sau apendice, numerotarea notelor de subsol se reia de la „(¹)” pentru fiecare dintre aceste anexe sau apendice.

Pentru note de subsol identice, în publicații altele decât Jurnalul Oficial, se va folosi mai degrabă formularea „A se vedea nota de subsol x, pagina y” decât cuvintele „Idem” sau „Ibidem”, care pot genera confuzii. Corectorul poate reproduce textul notei în întregime sau poate insera cifrele corespunzătoare în șpalt.

În Jurnalul Oficial, textul notelor de subsol identice se reproduce integral la fiecare apariție.

Fiecare notă de subsol se încheie cu punct.